Andrii Popa

Phoenix

Cine trece-n Valea Seacă
Cu hangerul fără teacă
Şi cu pieptul dezvelit
Andrii Popa cel vestit
Şapte ani cu voinicie
Şi-a bătut joc de domnie
Şi tot pradă ne-ncetat
Andrii Popa hoţ bărbat

R:
E haiduc şi e vestit
Andrii Popa cel voinic

Zi şi noapte tot călare
Trage bir în drumul mare
Şi din ţară peste tot
Fug neferii cât ce pot
Căci el are-o puşcă plină
Cu trei glonţi la rădăcină
Şi-are un murg de patru ani
Care muşcă din duşmani

Şi-are fraţi de cruce şapte
Ce-au supt sângele cu lapte
Şi nu-i pasă de nimic
Andrii Popa cel voinic.

Amintire cu haiduci

Valeriu Sterian

În codrul verde nu se mai vede
Nu se mai pierde urma de cal
Pe la izvoare nu mai apare
Umbra călare a unui haiduc

R:
Unde s-au dus? Unde-au apus
Anii de sus ai gloriei lor?
Unde-s pistoalele? Unde-s pumnalele
Caii şi flintele haiducilor?

La drumul mare nu mai apare
Să mai omoare câte-un ciocoi
Să-i ia toţi banii pentru ţăranii
Pentru sărmanii plini de nevoi.

Ninge astăzi pentru tine

Ninge astăzi pentru tine
Muntele e alb de nea
Soarele din ceruri vine
Doar pentru iubita mea
Acum coboară şi dorul
Gonit de la locul lui
Tocmai de la Vârful Omu
Până-n Valea Cerbului.

R:
Când te scuturi de zăpadă
Nu şti cât eşti de frumoasă
Ochii-s verzi, zăpada-i albă
Şi se face cald în casă.

Şi călugării din schit
Vor cu toţii-a te vedea
La cabană au venit
Doar pentru iubita mea
Şi zăpada de pe culme
În vale s-a prăvălit
Muntele e pus pe glume
De când ştie că ai venit.

Jepii Mici ca să te vadă
Şi-au cumpărat ochelari
Şi în cea mai mare grabă
I-au chemat pe Jepii Mari
Nu ştiu sigur azi sau mâine
Pe Morar am să te sui
Să ne logodim iubito
Sus pe vârful muntelui.

Acorduri:
Strofă: DO, FA, SOL, SOL7, DO
Refren: DO, re, SOL, DO, FA, SOL

Imnul Bucegilor

Dacă ai un dor ce te frământă
Nu căta că-i drum obositor
Hai cu mine prietene pe stâncă
Pe cărările Bucegilor
Pe cărări umblate doar de ciute
Sub aripa Caraimanului
Vei afla poveşti necunoscute
Spuse chiar de glasul muntelui.

R:
Când Bucegii dau zvon de piatră şi izvoare
Oriunde-ai fi răspunde la a lor chemare
Caraimanul, Coştila ascunsă sub un nor
Şi Morarul, te vor primi la pieptul lor.

Pe platou la mare înălţime
Babele la sfat s-au adunat
Numai Baba Mare stă deoparte
Şi-şi pune întrebări neîncetat
Oare Sfinxul care tace-ntr-una
Şi priveşte în zări nepăsător
Se iubeşte-n taină cu bătrâna
Sau le face curte doamnelor?

Jos în Peştera întunecoasă
Stă bătrânul Schit uitat de ani
Aici doina-ţi pare mai duioasă
Îngânată de bătrâni ciobani
Stareţul bătrân cu barba-i albă
Adâncit în rugăciunea lui
Spune-ncet cu vorba lui domoală
Pravila străveche a muntelui.

Pe Morar în nopţi cu lună plină
Sau pe brânele Bucşoiului
Vin din zări scăldate în lumină
Zânele din Valea Cerbului
Au pe cap cununi de campanulă
Şi în plete flori de colţ de-argint
Capre negre-n vârf de creastă sură
Străjuiesc în noapte locul sfânt.

De pe Vârful Omu hăt în zare
Dunărea albastră poţi s-o vezi
Piatra Craiului şi Piatra Mare
Făgăraşul cu ale lui zăpezi
Hoinărind în munţi pe o cărare
Dacă-n drum o cruce ai întâlnit
Nu uita să pui măcar o floare
Pentru cel ce muntele-a iubit.

Acorduri:
Strofă: SOL, DO, RE7, DO, RE7, SOL
Refren: SOL, la, RE7, SOL

Actorul

V. Şeicaru

Actorul a ieşit în stradă
Să-şi cumpere ceva salam,
Era în haine de paradă
Ca Voievod peste un neam.

R:
O, biet actor,
O, biet artist
Rolurile mor
Viaţa e un teatru trist

Printre maşini, printre tramvaie
Actorul se grăbea firesc
Urma să vină un nor de ploaie
Perucile se dezlipesc.

Şi când s-a aşezat la coadă
Cu paloş, mantie şi scut
Deodată oamenii din stradă
Ca Voievod l-au cunoscut.

S-au dat deoparte cu sfială
Mulţimea toată murmura
Văzându-i hainele de gală
"Să ne trăieşti Măria Ta!"

Dar ploaia a venit deodată
Şi ei văzând cu ochii lor
Întreaga-i faţă demachiată
I-au aruncat un fel de plată
"Lăsaţi-l dracu', e un actor!"

Antiprimăvara

Ce dacă vine primăvara
Atâta iarnă e în noi
Că martie se poate duce
Cu toţi cocorii înapoi
În noi e loc numai de iarnă
Vom îngheţa sub ultim ger
Orbecăind pe copci de gheaţă
Ca un stingher spre alt stingher.

R:
Primăvară, care-ai fost
Nu veni, n-ai nici un rost
Poţi să pleci suntem reci
Iarnă ni-i pe veci.

Şi vin din patriile calde
Cocorii toamnei ce trecu
Şi cuibul li-i stricat la streşini
Şi lângă mine nu eşti tu
Ninsori mai grave decât moartea
Ai fost şi sunt şi vor mai fi
La mine-n suflet este vifor
Şi vin nebuni să facă schi.

Şi ninge până la prăsele
Ninsoarea-mi intră-n trupul tot
Un dans cu oameni de zăpadă
Ce-mbrăţişarea n-o mai pot
La noi e iarnă pe vecie
Doi foşti nefericiţi amanţi
Ia-ţi înflorirea primăvară
Şi toţi cocorii emigranţi.

Azi totul pare schimbat

Azi totul pare schimbat
Tinereţea-ncet s-a scurs
Ţi-aminteşti cum ne-am plimbat
Sus pe creastă la apus
Flori de munte-am adunat
Pe toate le-am îndrăgit
Printre stânci noi ne-am jucat
Pe vremea când ne-am iubit.

R:
O ... mâine voi urca iar în creastă
Amintirea mă cheamă, o ...
Mâine voi porni înspre tine
Să-ţi trezesc în amintire
Tot ce crezi că vis a fost.

Ţi-aminteşti în Făgăraş
Capre negre-am întâlnit
Nu eram într-un oraş
Dar eram la asfinţit.
Ceru-ndată sa-nstelat
Când spre Bâlea am privit
Dar ce folos, tu ai uitat
Şi frumosul l-ai strivit.

Pentru tine totu-i vis
Şi frumosul de-altă dat'
Mai frumos ca-n paradis
L-ai lăsat fără oftat.
Dar crucea mea de-o vei găsi
Pe un ţarc sau pe un vâlcel
Eu te rog nu te opri
Uită tot ce ţi-am cântat.

Adolescenţă

Pe nisipul plajelor de aur
Soarele ne-a-ntins cununi de laur
Fata mea de Dunare si soapte
Fata mea cu par de miazanoapte

Vant, dumbravi si optsprezece ani,
Strada cu salcami si castani
Primavara, bolta renascuta,
Zile ce amintirea le saruta.

Fata cu mijloc de violina
Unde-i cartea noastra de latina
Mizgalita printre ablative
Cu distihuri schioape si naive.

Nu, acestea nu se pot uita usor
Niciodata nu se sting, nu mai mor.
Hei dumbravi cu vise si castani
Vint, nisip si optsprezeceani

Se arcuiau prin salcii catedrale
Lumea noastra se pierdea agale
Catre o tara de taceri si stih
Ginduri pescarusii din vazduh

Sarutarea noastra calda si-nvoalata
Are gustul murelor de balta
Dulge-nsingerata si-amaruie
Anafor ce din strafunduri scrie.

Călători

Dacă simţi uneori că te-apasă un dor
Şi ai vrea să alegi drumul de călător
Să nu crezi că-i uşor să te-nalţi pe aripi de vânt
Muntele te aşteaptă cu brazii deschişi
Cu freamăt de codrii cu luceferi aprinşi
Şi cu ape ce curg clipocind în maluri de lut.

R:
Călători pentru o rază de soare
Călători pentru munte născuţi
Pentru voi se aude-o chemare
Viaţa voastră-i legată de munţi.

Drumeţind toată viaţa prin munţii străbuni
Vom avea ca prieteni oamenii cei mai buni
Şi-mpreună pe munte vom şti să fim fericiţi
Toţi purtăm în suflet aceleaşi comori
Îndrăgind frumuseţile munţilor
Şi-mpreună cu munţii vom fi nemuritori.

Călători ce pe-o rază vom colinda
Să jurăm împreună: muntele-l vom păstra
Pentru oameni iubirea de munte vom dărui
Căci acolo în munte ne vom bucura
Când prietenii munţilor vom revedea
Şi curaţi ca şi munţii mereu vom dăinui.