Zapada si doage de lemn

Cand simt ca se-apropie iarna
Ma bucur si chiui cat pot
Ca stiu ca se-asterne zapada
Prin munti, prin vai, peste tot
Atunci bucuria ma-nvinge
Ca stiu ca degeaba nu ninge.

R:
Zapada si doage de lemn, iuhei
Sunt doua grozave idei
Zapada si doi clapari grei
Sunt doua nebune idei.

De-un deget zapada se-asterne
Cu ceara pe schiuri imi dau
Imi dau pe bocanci cu slanina
Si rucsacul in spate mi-l iau
Imi trag caciula pe frunte
Noroc si la drum catre munte.

Sa-nveti sa schiezi nu-i o gluma
Un cal naravas e mai bland
In jos prinzi viteza nebuna
Si iute te vezi la pamant
Atunci grele chinuri te-asteapta
Cu plugul sa ari prin zapada.

Grozava-i placerea vitezei
In zbor cristiane sa faci
Sa treci in viteza prin santuri
Din schiuri surcele sa faci
Atunci de viteza te saturi
Si-n loc sa schiezi, vei da sfaturi.

In mai, cand trazneste si tuna
Un petec de nea eu mai caut
Iar de nu-l gasesc nici pe-acela
M-apuc sa schiez pe pamant
Ar rade si dracul, mai frate
Sa cari doua scanduri in spate.

Batran, voi schia viata toata
Nu-mi pasa cum stiu sa schiez
Un iodler pe munti de zapada
Eu viata-n cabana-o visez
De-ar fi sa ma-mpiedic si-n barba
Eu tot mai schiez inc-o iarna.

Zbor

versuri: Darie D-tru Daniel

Munţii au apus mereu în soare
Luna roată-n ei a răsărit
Vin şi pleacă păsări călătoare
Muntele rămâne neclintit.

R:
Sus mai sus în munte
Sus mai sus drumeţe
Munţii sunt în frunte
Vis şi frumuseţe

Crestele au nimbul lor de vis
Un luceafăr strălucind în ape
Muntele-i înaltul şi-i abis
Muntele e suflet de aproape

Codrii au acelaşi glas sălbatic
Şi mai cântă doina printre frunze
În etern rămâne un vis tomnatic
Un covor de frunze nepătrunse

Vârful brazilor e iar scânteia
Ce aprinde torţa de durere
Codrul va rămâne în veci ideea
Zborului alean de mângâiere.