Am plecat cantand de-acasa (Juramantul)

Am plecat cantand de-acasa
Carpatii sa-i cucerim
Pe a muntelui craiasa
Noi dorim sa o gasim.
Zeitate a padurii
Si a crestelor marete
Capra neagra ne imbie
Sus pe piscuri indraznete

R:
Vom jura in fat de seara
La lumina stelelor
Juramantul cel de taina
Pe taramul muntilor
Vom iubi vom cuteza
Spre inaltul muntilor
Sus pe creste vom urca
Precum vulturii in zbor
Precum vulturii in zbor

Pe cararile padurii
Noi ne avantam in zbor
Vrem sa cucerim Carpatii
Si imparatia lor
Piscuri 'nalte, tancuri, stanci
Tot ce este vom urca
Muntele la vis ne-mbie
Marea ne cheama si ea.

Juramantul nostru fi-va
Ca pe unde vom umbla
Noi sa nu tradam natura
Nici imparatia sa
Juramantul nostru fi-va
Ca pe unde vom umbla
Noi sa nu tradam natura
Nici imparatia sa.

Apusenii

Un soare bland in zi de primavara
Ne poarta pasii din nou spre Apuseni
Sa hoinarim din zori si pana-n seara
Apoi sa adormim in linistitele poieni.

R:
Orasul sa-l uiti cu tot cu strazi si fum
Ai sa te intorci acolo curand
Vei merge cu tramvaiul si vei sta la rand
Iar seara vei adormi cu Apusenii-n gand.

Sa te trezesti in susurul de apa de izvor
Culegand roua diminetii din munti
Sa simti ca traiesti, ca esti nemuritor
Iar fericirea sa scalde ale noastre frunti.

Sa pleci la drum cu fericirea in suflet
Sa urci poteci, stergand sudoarea de pe fata
Iar seara la foc, cand esti satul de umblet
Sa-ti spui in gand ca ai revenit la viata.

Sa te gandesti la oamenii din creasta
Sa te gandesti ca au acelasi tel
Sa te gandesti ca au aceeasi soarta
Sa-ti amintesti ca i-ai vazut in Apuseni.

Adolescenta

Vant, dumbravi si optsprezece ani
Strada cu salcami si cu castani
Primavara, bolta renascuta
Zile ce amintirea le saruta.

R1:
Pe nisipul plajelor de aur
Soarele ne-a-ntins cununi de laur
Fata mea de Dunare si soapte
Fata mea cu par de miazanoapte

Fata cu mijloc de violina
Unde-i cartea noastra de latina
Mazgalita printre ablative
Cu destinuri schioape si naive

Se arcuiau prin salcii catedrale
Luntrea noastra se pierdea agale
Catre-o tara de taceri si stuf
Ganduri, pescarusii din vazduh.

Sarutarea noastra calda si invoalata
Avea gustul murelor de balta
Dulce-nsangerata si amaruie
Anafor ce din strafunduri scrie.

R2:
Nu, acestea nu se pot uita usor
Niciodata nu sting, nu mai mor
Hei, dumbravi de vise si castani
Vant, nisip si optsprezece ani.

Anotimpuri - Valeriu Sterian

Valeriu Sterian

A venit iarna-ntr-o zi era de asteptat
N-ai vrut s-o primesti in casa ea tot a intrat

A venit iarna subit intr-o dupa-amiaza
Aveai gandul ratacit mintea nu prea treaza

R:
Anotimpuri tot mai reci vin peste tine
Anotimpuri care-asteapta s-auzi si de bine
Anotimpuri tot mai reci vin peste tine
Anotimpuri care-asteapta s-auzi si de bine


A venit iarna din nou pentru-a cata oara
Ca o alba amintire pentru primavara

A venit iarna discret ca din intamplare
A venit iarna subit ca o taina mare

A venit iarna si esti tot nedumerit
Sa te bucuri sau s-astepti pana la sfarsit
A venit iarna si-ntreaba nevinovata
Nu stii unde sunt zapezile de altadata.

Angela

re, DO, LA

Si era odata un sultan vestit
Neinfrant in lupte si nebiruit
Numai o turcoaica ce dansa cu foc
Pe sarmanul pasa-l biruia pe loc.

R:
A la turca bre, a la turca esafe
O! Angela, fiica lui Mohamed
O! Angela, O! Angela,
Ai inebunit o mahala.

De la Romania pan' la Mozambic
Dansa o turcoaica numai din buric
Cine e turcoaica, zana zanelor?
Este Angelica, fata din popor
Este-o tigancusa de la Techirghiol.

Daca pe la turci e un obicei
Un barbat sa tina 7-8 femei
Iata ca la noi e obicei schimbat
O femeie tine 7-8 barbati.

Ana lui Manole

Voi ziditi in jurul meu
Dar aici in zid sunt eu,
Sunt eu
Hai Manole pune zid
Sa nu pot sa-l mai deschid
Hai imbraca-ma in zid,
Zid greu.

R:
Turla-mi soarbe capu-n ea
In altar e fruntea mea
Ochii in ferestri vor sta,
Spre cer
Voi lucrati si va e greu
Insa de murit mor eu
Jertfa voastra sunt chiar eu,
Eu pier.

Pe oriunde sunt zidiri
Omul meu sa nu te miri
Le-au intruchipat doi miri,
De rand
Doar ca tu de-a pururi pleci
Eu raman aici pe veci
Prada caramizii reci
Plangand

Sangele mi-e inca viu
Voi nu stiti ca si eu stiu
C-am sa mor dintr-un pariu
Stupid
Hai Manole fi mai demn
Cum sa-ti faci aripi din lemn
Cand a moarte-mi vine semn
Din zid.

Atlantida

Noi doi amanti, noi doi atlanti
Ne-mbratisam si apa vine peste noi
Iubirea mea, iubirea mea
Nu-i drum nici inainte, nici n-apoi

R:
E un continent scufundandu-se lent
Dar ei si-n somn iti spun trufasi ca nu
Tu porti un prunc, in ocean te arunc
Salveaza atlantida macar tu.

Eu nu mai plang caci in adanc
Aceste lacrimi valul cinic l-au sporit
Si prin prapad abia te vad
Dar tu sti ca pan-la moarte te-am iubit.

Iubita mea, te rog ceva
Ca pe o prada sa ma dai acestor pesti
Pe-al meu schelet sa urci incet
Spre alte continente sa plutesti.

An Nou pe Caraiman

Sa urcam pe Caraiman
Sa fie asa cum n-a mai fost
La cumpana dintre ani
Clipele altfel nu au rost

R:
Clopotele bat miezul noptii
Eu iubito te sarut
Sus pe Caraiman e ceata
Jos orasu-i nevazut.

Sa inchinam iubit-o un pahar
De vesnicie pentru cei care-au cazut
Cand Maria Sa infuriat
Dreptul suprem la viata a cerut

Marite Caraiman daca ne-auzi
Ocroteste-i pe cei ce vor veni
Un ordin da la fratii tai
Ca nimic sa nu-i poata lovi.

Sus pe creste aici printre zapezi
Eu iti urez iubito La Multi Ani!
Din tot ce-a fost si-a mai ramas
Ne leaga acum doar muntii mari.

Andrii Popa

Phoenix

Cine trece-n Valea Seacă
Cu hangerul fără teacă
Şi cu pieptul dezvelit
Andrii Popa cel vestit
Şapte ani cu voinicie
Şi-a bătut joc de domnie
Şi tot pradă ne-ncetat
Andrii Popa hoţ bărbat

R:
E haiduc şi e vestit
Andrii Popa cel voinic

Zi şi noapte tot călare
Trage bir în drumul mare
Şi din ţară peste tot
Fug neferii cât ce pot
Căci el are-o puşcă plină
Cu trei glonţi la rădăcină
Şi-are un murg de patru ani
Care muşcă din duşmani

Şi-are fraţi de cruce şapte
Ce-au supt sângele cu lapte
Şi nu-i pasă de nimic
Andrii Popa cel voinic.

Amintire cu haiduci

Valeriu Sterian

În codrul verde nu se mai vede
Nu se mai pierde urma de cal
Pe la izvoare nu mai apare
Umbra călare a unui haiduc

R:
Unde s-au dus? Unde-au apus
Anii de sus ai gloriei lor?
Unde-s pistoalele? Unde-s pumnalele
Caii şi flintele haiducilor?

La drumul mare nu mai apare
Să mai omoare câte-un ciocoi
Să-i ia toţi banii pentru ţăranii
Pentru sărmanii plini de nevoi.

Actorul

V. Şeicaru

Actorul a ieşit în stradă
Să-şi cumpere ceva salam,
Era în haine de paradă
Ca Voievod peste un neam.

R:
O, biet actor,
O, biet artist
Rolurile mor
Viaţa e un teatru trist

Printre maşini, printre tramvaie
Actorul se grăbea firesc
Urma să vină un nor de ploaie
Perucile se dezlipesc.

Şi când s-a aşezat la coadă
Cu paloş, mantie şi scut
Deodată oamenii din stradă
Ca Voievod l-au cunoscut.

S-au dat deoparte cu sfială
Mulţimea toată murmura
Văzându-i hainele de gală
"Să ne trăieşti Măria Ta!"

Dar ploaia a venit deodată
Şi ei văzând cu ochii lor
Întreaga-i faţă demachiată
I-au aruncat un fel de plată
"Lăsaţi-l dracu', e un actor!"

Antiprimăvara

Ce dacă vine primăvara
Atâta iarnă e în noi
Că martie se poate duce
Cu toţi cocorii înapoi
În noi e loc numai de iarnă
Vom îngheţa sub ultim ger
Orbecăind pe copci de gheaţă
Ca un stingher spre alt stingher.

R:
Primăvară, care-ai fost
Nu veni, n-ai nici un rost
Poţi să pleci suntem reci
Iarnă ni-i pe veci.

Şi vin din patriile calde
Cocorii toamnei ce trecu
Şi cuibul li-i stricat la streşini
Şi lângă mine nu eşti tu
Ninsori mai grave decât moartea
Ai fost şi sunt şi vor mai fi
La mine-n suflet este vifor
Şi vin nebuni să facă schi.

Şi ninge până la prăsele
Ninsoarea-mi intră-n trupul tot
Un dans cu oameni de zăpadă
Ce-mbrăţişarea n-o mai pot
La noi e iarnă pe vecie
Doi foşti nefericiţi amanţi
Ia-ţi înflorirea primăvară
Şi toţi cocorii emigranţi.

Azi totul pare schimbat

Azi totul pare schimbat
Tinereţea-ncet s-a scurs
Ţi-aminteşti cum ne-am plimbat
Sus pe creastă la apus
Flori de munte-am adunat
Pe toate le-am îndrăgit
Printre stânci noi ne-am jucat
Pe vremea când ne-am iubit.

R:
O ... mâine voi urca iar în creastă
Amintirea mă cheamă, o ...
Mâine voi porni înspre tine
Să-ţi trezesc în amintire
Tot ce crezi că vis a fost.

Ţi-aminteşti în Făgăraş
Capre negre-am întâlnit
Nu eram într-un oraş
Dar eram la asfinţit.
Ceru-ndată sa-nstelat
Când spre Bâlea am privit
Dar ce folos, tu ai uitat
Şi frumosul l-ai strivit.

Pentru tine totu-i vis
Şi frumosul de-altă dat'
Mai frumos ca-n paradis
L-ai lăsat fără oftat.
Dar crucea mea de-o vei găsi
Pe un ţarc sau pe un vâlcel
Eu te rog nu te opri
Uită tot ce ţi-am cântat.

Adolescenţă

Pe nisipul plajelor de aur
Soarele ne-a-ntins cununi de laur
Fata mea de Dunare si soapte
Fata mea cu par de miazanoapte

Vant, dumbravi si optsprezece ani,
Strada cu salcami si castani
Primavara, bolta renascuta,
Zile ce amintirea le saruta.

Fata cu mijloc de violina
Unde-i cartea noastra de latina
Mizgalita printre ablative
Cu distihuri schioape si naive.

Nu, acestea nu se pot uita usor
Niciodata nu se sting, nu mai mor.
Hei dumbravi cu vise si castani
Vint, nisip si optsprezeceani

Se arcuiau prin salcii catedrale
Lumea noastra se pierdea agale
Catre o tara de taceri si stih
Ginduri pescarusii din vazduh

Sarutarea noastra calda si-nvoalata
Are gustul murelor de balta
Dulge-nsingerata si-amaruie
Anafor ce din strafunduri scrie.

Aruncarea in valuri

Iubita mea să ne-aruncăm în mare
Împleticiţi în sare şi guvizi
Să fie marea templul nunţii noastre
Pe urmă uşa ţărmului s-o-nchizi
Iubita mea te-ai îmbrăcat în alge
Şi te sărut cu univers cu tot
Pe zarea sfâşiată de păcate
Plutim râzând şi ne iubim înot.

R:
Iubita mea să ne-aruncăm în mare
Şi să trăim în marele înfrânt
Şi să ne luăm dacă voieşti la vară
Trei săptămâni concediu pe pământ.

Ţi-am spus de mult că pe pământ sunt rele
Ţi-am spus că marea-i căpătâiul meu
Ţi-am pregătit o flotă scufundată
Şi-o nuntă pe-un vapor de minereu
Iubita mea să devenim acvatici
Pământul care suntem ni-i destul
Sătulă eşti de cele pământene
De cele pământene sunt sătul

Ne vor privi prin sute de binocluri
Se vor uita ca la un alt prăpăd
Mirându-se că doi fusesem parcă
Şi ei pe mare numai unul văd
Dar nu-i nimic le vom plăti aceasta
Vom reveni în anul 2000
Cu plete-ncărunţite mult de sare
Şi-n braţe cu o mare de copii.

Ardealul

R:
Tu Ardeal, tu Ardeal,
Îţi suntem oşteni
Templu sfânt, templu sfânt
Munţii Apuseni
Căci tu ne eşti vatră
Şi din piatră-n piatră
E tăria unui neam de moţi
Asta-i ţara noastră
Noi nu stăm în gazdă
Horea-l nostru-i risipit pe roţi

Ne-au furat barbarii
Ne-au lovit mai marii
Dar avem în piepturi şapte vieţi
Ne vibrează-n sânge
Pân' la Putna plânge
Clopotul ce bate la Râmeţi

Unde-i Avram Iancu
Să mai frângă rangul
Celor ce Ardealul vor pustiu
Iată că răsare
Iancu din oricare
E-n puterea fiecărui fiu

Nu vrem răzbunare
Dar atât ne doare
Că se pierde amintirea-n val
Ţară dă-i tărie
Unei mâini să scrie
Biblia bătrânului Ardeal

Pentru această ţară
Poate sa şi moară
Fiecare dintre noi râzând
Restul e dorinţă
De îngăduinţă
Şi să fie pace pe pământ

Nu uitaţi aceasta
Dreaptă ne e brazda
Ce-am lucrat cu ale nostre mâini
Fiecare munte
Ştie aici să cânte
Imnul "Deşteptaţi-vă români"

Albastru

Azi am învăţat să scriu albastru
Cu zbor de vulturi mari, cu brazi semeţi
Cu soarele ce vine să adoarmă
Numai aici pe muntele mareţ

Mi-am numărat pe creasta-naltă paşii
M-au mângâiat pe creştet norii albi
M-au fermecat în noaptea neagră aştrii
Şi iarba cu sclipirea de smarald

Aici am iubit întâia oară
Sub brazii care-şi poartă semeţia
La ceasul când Luceafărul coboară,
Spunându-mi blând ce este veşnicia

Nu-i nici un zgomot agăţat de zare
Şi totu-i ca la început de drum
Zăpada albă e văl de fecioare
De s-ar putea, n-aş mai pleca nicicând.