În zori de zi

În zori de zi ne trezim voioşi
Escaladăm, pe chipuri luminoşi
Ne vom căţăra, ne vom avânta
Spre înălţimi, cu toţii vom urca

Chemaţi de-un dor, muntele-l urcăm
Pe stânci cântăm , când escaladăm
Noi hoinari suntem, fii ai muntelui
Legaţi pe veci de chemarea lui

Îmbrăţişând, stânca ce o sui
Şi admirând flora muntelui
Printre flori de colţ şi rododendroni
Urci, îmbătat de parfumul lor

Pe înserat, ne vom strânge iar
Şi lângă foc, veseli, vom cânta
Noi hoinari suntem, fii ai muntelui
Legaţi pe veci de chemarea lui

Voi oameni buni, oameni minunaţi
Voi, oameni buni, iubiţi munţii-nalţi
Şi, să nu uitaţi, când vă căţăraţi
Că-n înălţimi, cu toţii suntem fraţi
Şi să nu uitaţi că-n munţii români
Este vital să ştim să fim mai buni!

Bunica

Sub bolta senină, pe iarbă în grădină
Doar eu şi bunica într-o zi
Stăteam la taifas şi bunica-mi spunea
Cum era când erau ei copii

R:
Iar eu fiece vorbă din gură-i sorbeam
Şi plin de uimire, bunici-i spuneam
Astea-s basme din cărţi de poveşti
Dar îmi place cum le povesteşti

C-un aer novice bunica-mi mai zice
Când ea şi bunicul mergeau
Erau pe atunci toţi băieţii, băieţi
Iar fetele, fete erau

Mai spune bunica şi despre mămica
C-odată, într-o zi, într-un loc
La fel ca şi mine pe lume-a venit
Adusă de-o barză în cioc

Mi-eşti dragă bunico, cât lumea întreagă
Cea mai dragă dintre bunici
Dar spui nişte basme, bunico cu care
Se-adorm azi copiii cei mici.

?

Sus pe crestele cărunte
Unde florile-nfloresc,
Printre stânci şi văi abrupte
Tot mai sus pe verticală
Alpiniştii se zăresc
Printre chei ce se înalţă
Cu pereţii drepţi şi albi
Plini de avânt şi cutezanţă
Au pornit la drum cu toţii
Pe poteca dintre brazi

R:
Cu pasul rar şi apăsat
Printre creste se avântă
Vântul bate rece, afară s-a-noptat
Dar băieţii urcă-ncet şi cântă.

Viscolul se abate rece
Peste creasta muntelui
Trupa de băieţi se-ntrece
Fără semn de-ngrijorare
De puterea vântului
De e ploaie sau furtună
Ninge sau e vreme rea
Printre creste se avântă
Şi la poale de pădure
Îşi aşează tabăra.

Imnul prieteniei

R:
Noi credem în prietenie
Noi credem într-un gând curat
Şi-odat' cu noi o lume ştie
La munte totu-i minunat.

Printre munţi şi printre creste
Ne-am adunat ca-ntr-o poveste
La sfârşit de săptămână
Să urcăm cu voie bună.

Chiar de suntem dintre dealuri
Din Sibiu sau alt oraş
Muntele ni-i idealul
La urcuş suntem fruntaşi.

Mai chiulim şi de la şcoală
De acasă mai fugim
Nu vrem să lipsim din trupă
Pe toţi să-i dezamăgim.

N-am venit pentru trofee
Nici insigne ce scânteie
Vrem să-ntindem prietenia
Peste toată România.


roza vanturilor - Imnul PrietenieiAsculta mai multe audio Muzica

Melancolie

Eu mă-ntreb de unde vine, vine
De unde doru-şi ia izvorul, dorul
Mă luminez şi-mi pare bine, bine
Când vine dorul, când vine dorul

R:
Melancolie, dulce melodie
Melacolie, misterios amor
Melancolie, melancolie
Din amintirea visului de dor

Mai drag mi-amorul cum târziu, mai dragă
Mai dragă mi-e mândruţa dragă, dragă
Mai drag mi-e codrul şi izvorul, dorul
Când vine dorul, când vine dorul.

Păpuşa

Am vrut să-ţi fac iubita mea
Un mic cadou de ziua ta
Tot oraşu-am colindat
Şi nimic nu am aflat

Şi-ntr-un magazin uitat
Am găsit ce-am căutat
Ochii albaştri de mărgean
Şi-o păpuşă pusă-n geam

R:
Păpuşa aceasta
S-o ţii lângă tine
Să-ţi aduci aminte de mine
De când ne iubeam

Şi o stea ţi-aş fi adus
Chiar de e aşa de sus
Dar să şti iubita mea
Steaua e inima mea.

Cerbul

Trăiau odată-ntr-o pădure
Un moş bătrân cu baba lui
Trăiau săraci ca vai de dânşii
În adâncimea codrului.

Iar moşul nu voia nimica
Doar moartea el o aştepta
Dar baba lui a vrut să aibă
Un suflet tânăr lângă ea

Şi soarta se-ndură de babă
Şi un pui de cerb îi dărui
Un pui de cerb cu stea în frunte
Gonit din codru şi rănit

Şi moşu-l săruta pe frunte
Şi baba-l îngriji şi ea
L-au îngrijit cu multă milă
Şi rănile i-au vindecat.

Dar într-o zi trecu pe acolo
Feciorul unui împărat
Trecu cu oastea şi cu curtea
Şi cu ogarii la vânat

Dă-mi mie cerbul măi moşnege
Şi-ţi dau pe el tot ce-ţi doreşti
Îţi dau averi îţi dau şi cinste
Şi oştile împărăteşti

Dar ce să vezi minune mare
Întrega curte ce văzu
Cum cerbul nostru da din coarne
De parc-ar spune "nu vreau, nu".

"Nu vreau să merg la curtea voastră
Nu vreau să merg la împărat
Voi m-aţi rănit la vânătoare
Ei rănile mi-au vindecat"

Mai trebuie să ai un suflet
Un suflet bun şi iubitor
Ca să poţi fi iubit de oameni
Şi de podoaba codrilor.

Ardealul

R:
Tu Ardeal, tu Ardeal,
Îţi suntem oşteni
Templu sfânt, templu sfânt
Munţii Apuseni
Căci tu ne eşti vatră
Şi din piatră-n piatră
E tăria unui neam de moţi
Asta-i ţara noastră
Noi nu stăm în gazdă
Horea-l nostru-i risipit pe roţi

Ne-au furat barbarii
Ne-au lovit mai marii
Dar avem în piepturi şapte vieţi
Ne vibrează-n sânge
Pân' la Putna plânge
Clopotul ce bate la Râmeţi

Unde-i Avram Iancu
Să mai frângă rangul
Celor ce Ardealul vor pustiu
Iată că răsare
Iancu din oricare
E-n puterea fiecărui fiu

Nu vrem răzbunare
Dar atât ne doare
Că se pierde amintirea-n val
Ţară dă-i tărie
Unei mâini să scrie
Biblia bătrânului Ardeal

Pentru această ţară
Poate sa şi moară
Fiecare dintre noi râzând
Restul e dorinţă
De îngăduinţă
Şi să fie pace pe pământ

Nu uitaţi aceasta
Dreaptă ne e brazda
Ce-am lucrat cu ale nostre mâini
Fiecare munte
Ştie aici să cânte
Imnul "Deşteptaţi-vă români"

Batrânul refugiu

Departe în munţi
Ascuns printre stânci
Se află bătrânul refugiu
Acolo se întâlnesc
Acei ce iubesc
Pereţii de stâncă şi cerul

R:
Nu-i nimeni să-i înţeleagă
Nu-i nimeni la fel ca ei
Doar dorul, gândul ce-i leagă
Să-i urce spre creste mereu.

Mi-e inima-n furci,
De vrei poţi să urci
Să simţi primul pas în perete
Speranţa apoi
S-o facem în doi
Si-apoi tot mai sus către creste.

Albastru

Azi am învăţat să scriu albastru
Cu zbor de vulturi mari, cu brazi semeţi
Cu soarele ce vine să adoarmă
Numai aici pe muntele mareţ

Mi-am numărat pe creasta-naltă paşii
M-au mângâiat pe creştet norii albi
M-au fermecat în noaptea neagră aştrii
Şi iarba cu sclipirea de smarald

Aici am iubit întâia oară
Sub brazii care-şi poartă semeţia
La ceasul când Luceafărul coboară,
Spunându-mi blând ce este veşnicia

Nu-i nici un zgomot agăţat de zare
Şi totu-i ca la început de drum
Zăpada albă e văl de fecioare
De s-ar putea, n-aş mai pleca nicicând.