Azi am învăţat să scriu albastru
Cu zbor de vulturi mari, cu brazi semeţi
Cu soarele ce vine să adoarmă
Numai aici pe muntele mareţ
Mi-am numărat pe creasta-naltă paşii
M-au mângâiat pe creştet norii albi
M-au fermecat în noaptea neagră aştrii
Şi iarba cu sclipirea de smarald
Aici am iubit întâia oară
Sub brazii care-şi poartă semeţia
La ceasul când Luceafărul coboară,
Spunându-mi blând ce este veşnicia
Nu-i nici un zgomot agăţat de zare
Şi totu-i ca la început de drum
Zăpada albă e văl de fecioare
De s-ar putea, n-aş mai pleca nicicând.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu