Daca tu ai disparea

Dragos

Daca tu ai disparea
Intr-o noapte oarecare
Dulcea mea amara mea
As pleca nebun pe mare

Cu un sac intreg de lut
Si-o spinare de nuiele
Sa te fac de la-nceput
Cu puterea mainii mele

Lucru lung si monoton
Sa te inviez femeie
Eu bolnav Pygmalion
Hai, si umbla Galactee

Daca tu ai disparea
Fir-ar moartea numai viata
Dulcea mea, amara mea
As pleca in tari de gheata

R:
Daca tu ai disparea
Si din rasu-mi si din plansu-mi
Te-as gasi in sinea mea
Te-as zidi din mine insumi.

Sa te fac din turturi reci
Sa te-mbrac in promoroaca
Si apoi sa poti sa pleci
Ori si unde o sa-ti placa

Da-ai cadea intr-adevar
In momentul marii frangeri
As veni la tine-ncet
Sa te recompun din ingeri

Si pe urma voi pleca
Umilit si iluzoriu
Unde este casa mea
O mansarda-n purgatoriu.

De cantece in Apuseni

Horia Dolhan

Vrei ziua s-o spargi in varf de brazi
Descizi ochii largi, ramai in extaz
Sorbi cu nesat diminetile ude
De roua si flori potecile nude.

R:
Urcam poticniti de cate un izvor
Pasim rascoliti de cate un fior
Iubita mea verde-n lumina te pierzi
De cantec mi-e sete cand ochii-mi dezmierzi

Calcam peste umbra frunzelor serii
Vraja din munte freamatul verii
Suras de-ntamplare farmec ascuns
Cad in visare fara raspuns.

Cortul ne-nghite intr-o poiana
Luna surade, somnul ne cheama
Focul albastru, cer necuprins
Palpaie-n astru jarul nestins.

Drumetule

Catalin Manoliu

Drumetule ajuns la poala padurii
Alunga-ti necazul si patima urii
Surata sa prinzi din legile firii
Scanteia divina, virtutea iubirii.

Sub Ursa Mare, surpat de bureti
Neatins de om, neajuns aveti
Batran, batran in imprejurul sau
Bradul barbos strajuieste mereu.

Mi-e inima-n munti, in largele zari
In munti dupa cerbi pe inalte carari
Dupa cerbi, dupa ciute, pe varfuri de stei
Mi-e inima-n inima muntilor mei.

De-a copilaria

Dragos

Afara-i iarna grea
Ninsoarea e albastra
Iar noi ne vom juca
De-a toata viata noastra.

Pe geamuri main de sloi
Isi tes in gheata ia
Noi ne jucam de-a noi
Si de-a copilaria.

Ninsori pe case bat
Iar focul mai tresare
Si am adus un brad
Si i-am avut iertare.

Ne asezam pe jos
Si plansul iar ne pierde
O brad, o brad frumos
Cu cetina tot verde.

Atatea-nstrainari
Si inutile toate
Mi-i dor de adevar
Si de intimitate.

Copii, copii frumosi
Prefaceti-va bine
Ca-l asteptati pe Mos
Si credeti ca si vine.


R:
Cand dulci colinde cad
Simtim nevoia vie
De-o casa, de un brad
Si de copilarie.

Decembre

Alifantis

la/Mi/la

la/re/Sol/Do

Te uita cum ninge Decembre,
Spre geamuri, iubito, priveste
Mai spune s-aduca jaratic
Si focul s-aud cum trosneste.

Si mana fotoliul spre soba,
La horn sa ascult vijelia,
Sau zilele mele - tot una -
As vrea sa le-nvat simfonia.

Mai spune s-aduca si ceaiul,
Si vino si tu mai aproape
Citeste-mi ceva de la poluri,
Si ninga. zapada ne-ngroape.

Ce cald e aicea la tine
Si toate din casa mi-s sfinte
Te uita cum ninge Decembre.
Nu rade. citeste-nainte.

E ziua si ce intuneric.
Mai spune s-aduca si lampa
Te uita, zapada-i cat gardul,
Si a prins promoroaca si clampa.

Eu nu ma mai duc azi acasa
Potop e-napoi si-nainte,
Te uita cum ninge Decembre.
Nu rade . citeste-nainte.

Daca n-ai amintiri

Daca n-ai dormit o data
Intr-un pat facut din fan
Daca n-ai visat sub luna,
Trist esti tu si esti batran
Daca n-ai iubit o data
Mai presus decat orice
Daca n-ai stiut ca-n viata
Tot ce e, iubire e.

R:
Daca n-ai amintiri
N-are rost sa-ti spun
Ca timpul a trecut
Daca n-ai amintiri
N-are rost sa-ti spun
Ce ai pierdut.

Daca n-ai trait o noapte
Sus pe munte langa foc
Inseamna ca n-ai fost tanar
Sau ca n-ai avut noroc
Daca n-ai privit lumina
Cand rasare soarele
Daca n-ai ars niciodata
Intr-un foc de dragoste.

Dor de munti

Imi doresc o zi si-o lumina asa de frumoasa
Ochii sa-i inchid, sa ma vad plecat iar de-acasa
Si prin munti sa hoinaresc
Cu o chitara si un vers

R:
Mi-e dor de muntii mei
Departe sunt de ei
Imi pare drumul lung
Si as vrea mai repede s-ajung

Muntii sa-i revad demni si negri-ntinsi peste zare
Frunza din paduri s-o aud prin vant cum tresare
Clipa asta o astept
Cu tot soarele in piept

Din copilarie

Do Fa, Sol

Sa trosneasca lemne-n foc
Si sa vina multa noapte
In pridvor de busuioc
Cu miros de mere coapte.

Si sa ninga nins de nori
Pan' la streasina si peste
Si in scaun sa adorm, adorm
Ca de-un drog si de-o poveste.

Cu ziarul pe genunchi
Si cu pleoapele cazute
Sa-mi rasara moarte-n trunchi
Si pe ochi sa ma sarute

Cei batrani sa fie vii
Pacea lumii fie data
Eu copil intre copii
Iar afara tanar tata.

Si bunica sa ma ia
Sa ma duca-ncet spre perna
Si sa simt venind din ea
Toata linistea eterna.

Sa trosneasca lemne-n foc
Sub un biet ibric cu lapte
Sa miroas' a busuioc, sa miroasa
Sa miroas' a mere coapte.

Si sa ninga nins de nori
Pan' la streasina si peste
Si in scaun sa adorm, adorm
Ca de-un drog si de-o poveste.

Dorul din nou ma cheama

Dorul din nou ma cheama
Imi spune sa ma duc
Muntii din nou sa-i urc
Cabana cu cabana.

Dorul din nou ma poarta
In munti am intalnit
Omul ce am indragit
Chemat de aceeasi soarta.

Dorul din nou ma poarta
In munti vom intalni
Oameni ce stiu trai
O ora de vacanta.

Doi boboci

Cand voi fi mort iubita mea
Sa nu cumva sa plangi
Caci doar o lacrima de-a ta
Mi-apasa inima de griji

R:
Si sa-mi aduci doar doi
Boboci frumosi de trandafir
Caci doi am fost candva si noi
Si am ramas cu amintiri

Si atunci cand voi pleca
Pe drumul cel din urma
Sa vii iubita mea
Sa-mi spui doar noapte buna

Doi parasutisti nebuni

Cine crede in minuni
Doi parasutisti nebuni
Ei n-au flapsuri nici aripa
De nimic nu le e frica.

Nu se dau baturi nicicand
Nici pe ploaie, nici pe vant
Cu AN-ul se ridica
De benzina fac risipa.

Draga mea nu sunt nebun
Sufletul meu e-un taifun
Printre stele hai cu mine
Daca nu ramai cu bine.

De vrei crezi, de nu nu-mi pasa
Acest vant ma duce-acasa
Printre nori eu sar intr-una
Sus pe cer rasare luna.

Delirul

Curand va fi o seara lunga
Si fara tine-mi va fi greu
Iubita mea vino la mine
Te-astept sa vi de Anul Nou

R:
Rad si plang si te strig delirand
E soare, e ploaie, e cald si e vant
Din somn ma trezesc si tresar speriat
Dar nu-i nimic doar am visat.

De vrei curand sa vi cu muntii
La marea mea cu valuri verzi
Sa ne juram credinta pururi
Sa nu te pierd sa nu ma pierzi.

Tu nu ai timp, tu nu ai lacrimi
Nimic din tine n-ai sa-mi dai
Cand vi si pleci nu mai ramane
Nimic din florile de mai

Cand te-am vazut intaia oara
Ah ce frumos tu mi-ai zambit
Nu pot sa uit a ta privire
De parc-o vad si parc-o simt

De mai sunt pe lume flori
Daca n-ai cui le darui
De ce doi ochi fermecatori
Pe mine nu ma pot iubi

De ce tu plangi cand lumea rade
Si nu zambesti la fel ca ea
De ce invidia te roade
Si spui ca lumea este rea.

Intind o mana ca o ruga
Intind o mana in desert
Iubesc si acuma o naluca
O cert o clipa si o iert

Sunt intrebari chinuitoare
Tu esti raspunsul lor iubit
Un dor se duce si ma doare
De ce, de ce m-ai parasit.

Dar mama si tata

Eram mic si imi placea muntii sa-i pictez
Si-n imagini colorate sa ii desenez
Nopti cu luna pe hartie eu am desenat
Si cu rucsacul in spate muntii-am colindat

R:
Dar mama si tata ma cred un nebun
Cand vine sambata si plec iar la drum
Bunicul, bunica, mereu ma dojenesc
Dar ei nu stiu ca-n taina eu muntele iubesc

Acum ca sunt aproape de muntii ce-i iubesc
Si inima ma-ndeamna mereu sa-i hoinaresc
Doar cu baieti si fete ce-mi sunt frati si surori
Descoperim in taina ale muntelui comori.

E vara si cortul cu mine-l iau mereu
Si daca am si sacul eu am hotelul meu
Colegii sosonarii ce muntii n-au umblat
Nu stiu ce-nseamna viata de munte pasionat.

Pe cei ce habar n-au de drumuri si poteci
Piscuri 'nalte si semete, vai cu ape reci
Indeamna-i sa incerce macar de fantezie
Si vor vedea ca muntii nu sunt ca pe hartie.

De vorbă cu iarna

M-am întâlnit cu iarna la Predeal
Era-mbrăcată ca şi-acum un an
Cu-aceeaşi albă rochie de bal
Păstrată vara, sus, pe Caraiman

R:
O, tu, iarna mea
Plină de daruri şi de nea
Să-mi dai ceva bun
Acum când vine Moş Crăciun

Şi-am coborât în gară pe peron
Să schimb cu iarna câteva cuvinte
M-a întrebat de ce-am venit la munte
Şi dacă m-am făcut băiat cuminte

Călătoream spre ţara unde cresc
Smochine, portocale şi lămâi
Şi m-am urcat în tren la clasa întâi
Şi m-am întors cu iarna-n Bucureşti.

Dor de ducă

Când pe lume am venit
O zână mi-a poruncit
Să n-am linişte nici pace
Până n-oi găsi ce-ţi place
S-am în mine dor de ducă
Ast-a fost a ei poruncă.

Încă din copilărie
Hoinăream desculţ prin glie
M-ascundeam în lan de grâu
Şi mă bălăceam în râu
Mi-am amintit de-a ei poruncă
Şi-am plecat grăbit prin luncă

Şi-am ajuns la-ntinsa mare
Unde soarele răsare
Pescăruşii în zbor ţipau
Gândurile-mi răvăşeau
Totul răscolea în mine
Şi-am plecat spre largi coline.

Viscolul mi-alintă faţa
Doamne ce frumoasă-i viaţa
Gerul ce pătrunde-n mine
Sângele ce-mi curge-n vine
Ploaia care-mi intră-n oase
Hainele de vânt sunt roase.

Hoinărind prin munţi hai-hui
Nu duc dorul nimănui
El mi-e soră, el mi-e frate
De munte nu m-aş desparte
Aici aş vrea să trăiesc
Doamne cât îl mai iubesc.

Drumeţule să n-ai frică
Muntele nu-ţi poartă pică
Apele nu-i tulbura
Pădurea nu i-o tăia
Ascultă de-al meu îndemn
Că te-ajunge greu blestem.

Chiar când e cuprins de ură
Şi pe nimeni nu îndură
Biciuindu-şi stânca-n vânt
Culcând brazii la pământ
De-o pornesc în sus voios
Mă priveşte mânios

Ţine trăsnetul în mână
Pe buze are furtună
Dar priveşte-n ochii mei
Şi nu vede teamă-n ei
Şi-mi zâmbeşte bucuros
Te-am iertat căci eşti voios

R:
Dor de ducă, dor de ducă
Unde dracu să mă ducă
Piscuri se înalţă-n zare
Mândre strălucesc în soare
Şi semeţe mă îndeamnă
Ia poteca spre cabană.

Dragoste-n fân

R:
Să mergem amândoi la strâns de fân
Şi soarele să ne lucească-n coasă
Din când în când în urmă să-ţi rămân
Ca să te văd aprinsă şi frumoasă

Pe fondul verde să te decupez
În felul nimfei cu picioare brune
Şi-n patima magneticei amiezi
Eu să îmbrăţişez ce nu pot spune

Şi-acolo unde nu mai e cuvânt
Şi sângele începe brusc să fiarbă
Să cad asupra ta ca trunchiul frânt
Şi-n dragoste să ne-mbrăcăm în iarbă

Şi să miroşi a soare şi-a trifoi
Şi să te-ntorci în paza umbrei mele
Şi să simţim tot cerul peste noi
Şi gărgăriţe clichetind pe piele

Şi leneş scuturându-te de fân
Să trăncănim un soi de amănunte
Din cele ce pe buze mai rămân
Când se arată ploaia dinspre munte

Şi să uităm şi noi într-adevăr
De ferma noastră peste clăi rămasă
Iar tu să-ţi aranjezi sburlitul păr
Privindu-te în luciul blând de coasă.