R:
Să mergem amândoi la strâns de fân
Şi soarele să ne lucească-n coasă
Din când în când în urmă să-ţi rămân
Ca să te văd aprinsă şi frumoasă
Pe fondul verde să te decupez
În felul nimfei cu picioare brune
Şi-n patima magneticei amiezi
Eu să îmbrăţişez ce nu pot spune
Şi-acolo unde nu mai e cuvânt
Şi sângele începe brusc să fiarbă
Să cad asupra ta ca trunchiul frânt
Şi-n dragoste să ne-mbrăcăm în iarbă
Şi să miroşi a soare şi-a trifoi
Şi să te-ntorci în paza umbrei mele
Şi să simţim tot cerul peste noi
Şi gărgăriţe clichetind pe piele
Şi leneş scuturându-te de fân
Să trăncănim un soi de amănunte
Din cele ce pe buze mai rămân
Când se arată ploaia dinspre munte
Şi să uităm şi noi într-adevăr
De ferma noastră peste clăi rămasă
Iar tu să-ţi aranjezi sburlitul păr
Privindu-te în luciul blând de coasă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu