Condorul

Noi venim din larga zare
Căutăm nemărginirea
Un condor ne este firea
Pentru fiecare
Noi pornim drumu-n amurg
Pasul nostru-nseamnă munte
Pasărea ne însoţeşte
Şi apele ce curg

R:
Suntem Condorul şi nu ne este frică
Şi n-avem pretenţii la nimic
Un popas sub ramuri sau sub stâncă
Muntele ne este bun amic

Ne avântăm pe munte iară
Oboseala nu ne-apasă
Că suntem la noi acasă
Prin poteci şi seara
Torţele se-aprind în grabă
O splendoare este totul
Nici c-a existat potopul
Pasu-i pus pe treabă

O cabană se zăreşte
Noi o asaltăm cu-n cântec
Ea cu-n ceai şi cu un zâmbet
Parcă ne pofteşte
Facem noapte de cabană
Cu cântec şi voie bună
Grupuri multe se adună
Şi cu noi ei îngână

Obosiţi de atâta trudă
Adormim că se cuvine
Cabana abia mai ţine
Prea multă grămadă
Zorii zilei sunt aproape
Paşii iarăşi ne tot poartă
Soarta de munte-i legată
Ca barca de apă

Salutări de-aici din munte
Pentru bunii noştri semeni
Faceţi pace pretutindeni
Renunţaţi la lupte
Să nu stea puterea-n glonţ
Muntele vă fie calea
Noi vă dăriuim şi floarea
Splendidă de colţ