31 mar. 2008

Fata din Caraiman

Într-o zi cu cer senin
Frumos ca niciodată
Urcau spre Caraiman pe Şir
Mai mulţi băieţi şi-o fată

Având în spate un rucsac
Salteaua şi cu cortul
Şi-o pălărie verde-n cap
Lăsară-n urmă totul

Şi cum urcau aşa pieptiş
Ajunseră-n pădure
Dădură-n calea lor de-un urs
Ce culegea la mure.

Le zise ursul "Măi băieţi"
Crezând că schimbu-i gata
"Vă dau ursoaica mea în schimb
Voi daţi-mi mie fata"

Răspund băieţii "Eşti viclean,
Ursoaica ta-i nătângă
Noi ducem fata-n Caraiman
Şi-acolo ea ne cântă"

Şi după drumul lung şi greu
Ajunseră-n poiană
Şi-acolo fata le făcu
O ciorbă şi-o tocană.

Şi strânşi în jurul focului
De nimeni nu le pasă
Căci ei de dragul muntelui
Lăsară totu-acasă.


R:
Frumoasă-i viaţa sus în munţi
Când mergi pe o cărare
Puţini în lume sunt ca noi
Puţini în lumea mare.

Niciun comentariu:

LinkWithin

Blog Widget by LinkWithin