Dragos
Esti un obiect asa ciudat
Dulce, inflamabil adevar
Ca ma tem cand vanturile bat
Sa nu ti se aprinda luna-n par
Dintr-un sir albastru de ...
Dintr-un sir de flori care-au soptit
Inspaimanti cu aur ochii mei
Intre plus si minus infinit.
Viata-n tine ca si un vas fragil
Viata-n tine naste univers
Eu orgoliu ma botez umil
Si iti calc pe umbra si pe mers.
Salbaticiunea mea o duci pe chip
Poti sa ma omori cu-n gest de-al tau
Marea umple casa cu nisip
Rumegus parerilor de rau.
Mai inalt ca tine am fost si sunt
Floarea mea la mine langa trunchi
Dar parem contrariul pe pamant
Ca eu stau de-o viata in genunchi.
R:
Ce esti decat iubirea mea?
Dulce inflamabil adevar
Iti sarut privirile cu o stea
Vezi ca ti se-aprinde luna-n par!