Imnul Bucegilor

Dacă ai un dor ce te frământă
Nu căta că-i drum obositor
Hai cu mine prietene pe stâncă
Pe cărările Bucegilor
Pe cărări umblate doar de ciute
Sub aripa Caraimanului
Vei afla poveşti necunoscute
Spuse chiar de glasul muntelui.

R:
Când Bucegii dau zvon de piatră şi izvoare
Oriunde-ai fi răspunde la a lor chemare
Caraimanul, Coştila ascunsă sub un nor
Şi Morarul, te vor primi la pieptul lor.

Pe platou la mare înălţime
Babele la sfat s-au adunat
Numai Baba Mare stă deoparte
Şi-şi pune întrebări neîncetat
Oare Sfinxul care tace-ntr-una
Şi priveşte în zări nepăsător
Se iubeşte-n taină cu bătrâna
Sau le face curte doamnelor?

Jos în Peştera întunecoasă
Stă bătrânul Schit uitat de ani
Aici doina-ţi pare mai duioasă
Îngânată de bătrâni ciobani
Stareţul bătrân cu barba-i albă
Adâncit în rugăciunea lui
Spune-ncet cu vorba lui domoală
Pravila străveche a muntelui.

Pe Morar în nopţi cu lună plină
Sau pe brânele Bucşoiului
Vin din zări scăldate în lumină
Zânele din Valea Cerbului
Au pe cap cununi de campanulă
Şi în plete flori de colţ de-argint
Capre negre-n vârf de creastă sură
Străjuiesc în noapte locul sfânt.

De pe Vârful Omu hăt în zare
Dunărea albastră poţi s-o vezi
Piatra Craiului şi Piatra Mare
Făgăraşul cu ale lui zăpezi
Hoinărind în munţi pe o cărare
Dacă-n drum o cruce ai întâlnit
Nu uita să pui măcar o floare
Pentru cel ce muntele-a iubit.

Acorduri:
Strofă: SOL, DO, RE7, DO, RE7, SOL
Refren: SOL, la, RE7, SOL