12 mai 2008

Credinta

Eu care vroiam intr-una alt si alt decor
Eu care spuneam prea lesne si oricui mi-e dor
Abia cand a plecat plangand si mi-a luat inima
M-am indragostit numai de ea.

R:
Simt ca fara ea nu pot exista
Casa e pustie fara ea
In ce as mai putea eu sa mai cred acum
As da orice sa o mai intorc din drum.

Eu care veneam acasa cu-n suras formal
Monoton spunand acelasi monolog banal
"Am scapat" mi-am zis dar n-a fost asa
O iubeam acum numai pe ea.

Am zarit-o pe o strada pentru o clipa doar
Sa-i vorbesc si sa ma apropii era in zadar
Ea care m-astepta plangand cand eu uitam sa vin
Ma privea acum ca pe-un strain.

A trecut atata vreme de cand a plecat
Dar abia acum mi-e draga cu adevarat
Abia acum cand locuieste doar la mine-n gand
O iubesc mai mult decat oricand.

Niciun comentariu:

LinkWithin

Blog Widget by LinkWithin