Ninge peste munte cu melancolie
Ninge pentru moartea unui alpinist
Ninge peste creste, ninge si sfasie
Inima ce bate azi in pieptu-mi trist
Stanga grea si dura, viata i-au rapit-o
Duhurile vaii casa i-au facut
Giulgiul e zapada pe care-a iubit-o
Vantul il jeleste ca la inceput.
Voi aceia care dainuiti in munte
Voi pe care stanca grea si dura v-a invins
O pustietate sta sa va asculte
Iar ninsoarea blanda ni se pare plans.
Pulberea uitarii ninge pe morminte
Cei legati in coarda nu va vor uita
Catre culmea vietii mergem inainte
Pana-n ziua-n care stanca ne-o trada.
R:
Ninge sfant si pagan
Numai ochii ne raman
Despartirea s-o mai vada
Caci in munti noi ne-am strans
Si-am ajuns de-atata nins
Niste oameni de zapada.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu